De ce? – întrebarea ce ne definește întreaga cunoaștere.

Suntem guvernați de motive. Găsim întotdeauna cauzele acțiunilor noastre și ne formulăm raționamente logice care ne ajută să funcționăm coerent. Suntem dependenți de zecile, sutele de răspunsuri pe care le cer semnele de întrebare din finalul de ce-urilor noastre.

 În 1924, Nathaniel Leopold Jr. și Richard Loeb, doi tineri considerați a fi geniali, studenți la Drept, nu au mai vrut să răspundă la de ce-urile convenționale. Stimulați intelectual de teoria despre supra-om a lui Friedrich Nietzsche pe care au interpretat-o in extremis, asumându-și dreptul suprem de a fi deasupra normelor sociale prea înguste pentru potențialul lor, au ucis. Un băiat de 14 ani, Bobby Franks, a devenit victima „crimei secolului” – așa cum titrau bombastic ziarele din Chicago acum un secol. O crimă percepută ca neavând motiv a devenit studiul de caz a numeroase analize psiho-sociale, disertații de drept şi opere de artă. Faptele reale, macabre şi spectaculoase, sunt astăzi depășite de fenomenul cult pe care le-au generat. Personajele Nathan şi Richard, binomul Leopold & Loeb, au cunoscut faima pe care, poate, doar şi-o imaginau băieţii de 19 ani care au ucis cu sânge rece un alt copil.

După romanul din anii ’50, „Compulsion”, al lui Meyer Levin, au urmat piese de teatru, ecranizări, remake-uri şi un musical. Cea mai cunoscută referință directă rămâne, poate, „Rope”, piesa lui Patrick Hamilton, adaptată pentru cinema de Alfred Hitchcock în 1948. Filmul „Swoon” al regizorului Tom Kalin, din 1992, este o mostră de thriller de artă, care explorează şi relaţia erotică dintre cei doi protagoniști, iar celebrul „Funny Games” al lui Michael Haneke speculează aceeași premisă a crimei „fără motiv”. În 2003, Stephen Dolginoff scrie versurile şi muzica pentru „Thrill Me: The Leopold and Loeb Story” şi joacă rolul lui Nathan pe Off-Broadway, cunoscând succesul internațional – 150 de montări în 16 ţări şi peste 10 traduceri în limbi străine.

Povestea care a şocat Chicago-ul acum 100 de ani este spusă pentru prima dată în România. Leopold şi Loeb de atunci nu îl mai au pe avocatul abil Clarence Darrow, care să susțină o pledoarie finală de 12 ore, în urma căreia pedeapsa cu moartea să fie evitată în schimbul unei sentințe pe viaţă pentru crimă plus încă 99 de ani pentru răpire. Spectatorii vor fi juraţii care vor decide dacă Nathan şi Richard merită să fie absolviți – nu pentru fapta lor; de ce-ul musicalului „Thrill Me: Povestea lui Leopold şi Loeb” urmează să îşi primească răspunsul.

– Alina Epîngeac, teatrolog